Despre viata interioara. Cum sa o recuperam.
In lumea moderna am ajuns sa traim de asa natura ca ai senzatia ca traim in afara sinelui nostru. Viata noastra pare ca se intampla undeva doar la exterior, epidermic, in cel mai fericit caz. Am fost deposedati de noi insine. Am ramas fara viata interioara. Viata moderna ne-a scos treptat cu totul in exteriorul fiintei noastre. Adica am ajuns sa traim doar prin trup, prin tot ce comunica cu simturile, dar mai ales prin ochi. Totul este prea rapid, actiunile si senzatiile noastre nu mai au timp sa ajunga pana in suflet, in ceea ce numim viata interioara, pentru a fi analizate. Prin urmare viata interioara, viata sufletului nostru a ramas goala, ca o sufagerie pustie in care nimeni nu mai intra sa bea un cei langa semineu, toti sunt in curte sau pe terasa petrec la gratare sau pe terenul de fotbal.
Prin urmare sufletul si viata interioara au devenit secundare, pana un punctul in care multi pun la indoiala existenta lor. Din imparateasa, viata interioara a devenit o cenusareasa. Trupul decide totul si totul se face pentru trup si in interesul lui. A fost construita o intrega lumea, cultura, civilizatie, cum vreti sa-i spuneti pe aceasta inversare si rasturnare. Daca mi-ati permite o conspiratie, v-as sopti ca totul a fost facut cu buna stiinta- ma refer la aceasta cadere in afara, in trup, in simturi, o adevarata catastrofa.
Ce este visul american altceva decat soapta ingerului cazut din Rai, promisiunea mincinoasa ca vom putea trai doar prin trup si vom fi fericiti, dar vom avea implinirea sufleteasca a celor care isi stapanesc trupul si domnesc asupra simturilor ca niste intelepti.
Lumea moderna este construita pe iluzia clipei.
Fericirea trupeasca oferita de visul american nu tine decat o clipa. Apoi trebuie sa mai bagi o fisa. Cand te prinzi ca e o pacaleala esti prea investit in aceasta lume mincinoasa ca sa mai poti face ceva. Esti prins in datorii financiare si morale si oricum trupul te tine cu o mie de funii de dopamina pe care nu stii cum sa le rupi chiar daca te-ai hotari sa te intorci la suflet, la viata interioara, sa te intorci acasa, sa te intorci la eul tau adevarat care nu se hraneste cu cele ale trupului.
Matrix-ul acesta are o rata mare de succes pentru ca intinde curse, lanturi, catuse adolescentilor si tinerilor care inca nu cunosc viata si nici nu asculta de cei care o cunosc, cei mai mari decat ei care au trecut prin aceste curse si au reusit sa se smulga din ele.
Ce este de facut?
Trebuie sa realizam ca daca ramanem in realitatea trupeasca in care ne tine acest Matrix construit pe visul american ne vom invarti in vartejul putului placerii pana cand vom fi aspirati cu totul si aruncati din existenta. Cu cat stam mai mult cu atat vom fi mai ametiti de dopamina si de mincinoasele promisiuni ale placerii trupesti.
Trebuie, pentru inceput, sa incepem sa rupem fiecare funie de dopamina – alcool, cafea, zahar, mancare in exces, mancare aleasa, confort excesiv, vizionare tv si scrolling excesiv, toate distragerile care vin din pofta ochilor, curiozitate excesiva, filme moderne cu schimbari rapide de cadre. Este un proces, poate dura ani de zile. Trebuie inceput cu burta si apoi cu poftele mai putin trupesti. Trebuie sa ne intoarcem catre viata interioara treptat prin cultura de calitate, muzica clasica sau mai veche, mai linistita, romane din categoria capodopere , la fel si in cazul filmelor. Liniste multa si odihna. Trebuie mai intai sa scapam de sevrajul lasat in urma de parasirea acestei vieti agitate si plina de satisfactii materiale imediate.