Legatura tainica dintre femeie si barbat poate fi armonioasa daca  cuplul isi respecta rolurile. Daca barbatul inavata sa fie puternic si curajos, iubitor,  purtator de grija si responsabil, iar femeia invata  sa fie feminina, simpla in purtare, smerita si blanda, fiind ca un balsam pentru sot si copii si nu otet.

Casnicia si relatia de cuplu se afla astazi in cea mai mare criza din istoria acestei institutii. Desi sunt atrasi ca niste magneti unul spre altul barbatul si femeia daca nu isi pastreaza „ polaritatea” naturala ajung sa nu poata convietui la fel cum doi magneti cu aceasi polaritate se resping. Aparent, acum, pare ca in relatia de casnicie sau de concubinaj,  o solutie, mai ales printre tinerii cu o filosofie de viata occidentala,  pare a fi o inversare partiala a celor doua roluri  pentru a se ajunge la un numitor comun. Barbatul se feminizeaza devine un „ gentelman” nepasator, fara responsabilitate si extrem de egoist si putin jerfitor. Nu-si mai asuma rolul de administrator si de creator in  gospodarie. Femeia se masculinizeaza, devine agresiva, intervine in cat mai multe decizii pe care le intelege doar la suprafata, devine excesiv de rationala secatuind bogatia sentimentala a familiei.

Am spus la inceput ca cei doi  trebuie sa invete, pentru ca in societatea moderna aceste roluri nu se mai gasasesc in mod natural decat foarte rar undeva la marginea societatii sau la sat, acolo unde, de multe ori,  nu armonia, ci nevoia si viata fizica la limita supravieturii fac ca aceste roluri sa se pastreze aproape intacte din timpuri stravechi. Fara revenirea la aceste roluri  printr-un proces de invatare plina de rabdare nu exista solutii pentru o viata fericita de cuplu.

Revenirea la aceste roluri nu trebuie sa fie totala, acolo unde nu este posibila, ci accentul trebuie pus pe constientizare. Barbatul trebuie sa spele vase si sa faca curat constient de faptul ca sotia lui sau iubita are un  job de manager si se intoarce acasa franta, atat timp cat nu o face din lasitate facand lucruri mai usoare decat femeia sau nu o face bombanind tot timpul, ci din jertfa pentru femeia lui pe care viata, din varii  motive a adus-o in acest job. Femeia, pe de alta parte,  trebuie sa inteleaga acesta jertfa si sa inteleaga ca din egoism si trufie a fost atrasa intr-o cursa, iar acest rol al ei nu este sustenabil pe termen lung, o consuma mult mai mult decat pe barbat si ar fi fost mult mai eficienta pentru familie petrecand mai mult timp acasa, sau avand ocupatii mai feminine. Discutia este foarte larga si trebuie purtata cu dragoste.

Astazi anomalia de mai sus a devenit aproape o regula si ma face sa par un idealist sau un teoretician, dar nici viata mea nu este diferita, sa nu credeti ca sunt aici sa arat cu degetul, pentru ca si eu tot de aici am pornit,  dar trebuie sa avem imaginea normalitatii tot timpul ca sa ne putem ajuta. Si sa ne apropiem cat de mult putem de aceasta normalitate ideala.